Despre carte: 2024 / Orașul era gol – nici un sunet, nici un foșnet, nici o suflare de vânt. Aici nu era absolut nimic, în afară de clădiri dărăpănate, acoperite cu iarbă și mușchi. Locul părea prea părăsit și vechi pentru a exista semne de viață. Această priveliște a făcut sângele să se răcească. Am vrut să plec cât mai repede posibil, dar deodată, greața a început să se strecoare în gât, iar inima mă durea. Înăuntru, totul părea sfâșiat, în capul meu răsunau voci, gemeau, țipau, plângeau. Nu puteam să înțeleg despre ce vorbeau, doar le simțeam disperarea și nebunia. Ar fi trebuit să mă întorc și să fug, dar ceva m-a oprit.